Andrei Pleșu scrie în editorialul apărut acum câteva minute pe dilemaveche.ro: “În România însă ne-am obișnuit, de mult, să practicăm înțelepciunea lui „se poate și fără…”. N-o să facem acuma o tragedie că dispare o revistă. Avem alte griji, alte necazuri, alte priorități. Vorba lui Pristanda: „Altele am eu în sufletul meu…”. E nerealist să speri că se va găsi cineva dispus – în stare de urgență – să adauge crizei o perspectivă de calm restaurator, să orienteze gustul public și spre gratuitate, permanență, cultură și interioritate.” Și continuă Andrei Pleșu: “Există întotdeauna, în labirintul lăuntric al fiecăruia, dincolo de acute (și stridente) nevoi imediate, și nevoia de orizont neconjunctural, de „exod”, de apel atemporal. Dilema s-a străduit, în ultimele trei decenii, alături de alte cîteva publicații, să ofere cititorilor săi un ecou al acestui apel. Nu vreau neapărat să idolatrizez o publicație alături de care am fost încîntat să fiu, atîta vreme, socialmente prezent și, poate, util. Dar nu pot să nu devin melancolic la gîndul că ea va dispărea. Și că, într-un moment de comă, nu se găsește, prin preajmă, nici un salon de reanimare…” CLICK pentru povestea cea mai tristă citită în dilema vreodată. Andrei Pleșu m-ar mustra pentru cuvântul “bestii” la adresa managamentului “Adevărul”. Nu-l spun, dar uite-l scriu. M-am descărcat! Cum să spui altfel unor manageri care de cel puțin cinci ani încearcă periodic să spună că "Dilema" nu este rentabilă? Și profită de COVID ca s-o dea în stradă, ca pe ultima legumă stricată? Cum? Nu este rentabil planul managerial impus "Dilemei"? Să amintim numerele tematice sponsorizate de clienți de publicitate care au înțeles spiritul Dilemei. Unde s-or fi dus banii? "Dilema" a avut constant oameni plătiți cu salarii de subzistență și colaboratorii hrăniți cu glorie. Managerii nu au mișcat un deget pentru o difuzare adecvată. Dar ce-o fi aia difuzare? Difuzare personalizată, campanii de publicitate dedicate, inteligente. Nu-s! Nu se vinde Dilema! “Dilema” se vindea și publicul era cu mult mai mult și mai breaz decât scurta respirație managerială. În 2020 s-a văzut, în vreme pandemică, cât de mult vrea omul Dilemă. Da, carte, film, muzică, analiză calmă, comentariu echilibrat, discernământ. A schimbat acum "Dilema" roata, a fost oportunistă? Nu. Asta a fost “Dilema” mereu. Dilema nu era Can Can? Păi, Dilema n-are publicul de click, nu are. Dar are un public cu mult mai prețios, un public care se alină, se alintă cu "Dilema", care vroia "Dilema", un public care cumpăra. Dar avea mai ales unul care trebuia descoperit, care aștepta să fie descoperit. Și asta s-a văzut în vreme pandemică. Publicul acesta există. Din birourile de sticlă din Pipera nu se vede. Managementul Cristian Burci n-a priceput nimic din acest produs. Cât timp Andrei Pleșu a scris editoriale ce aduceau o tonă de audiență site-ului Adevărul, Dilema a fost anexă. Cum Andrei Pleșu s-a retras în mintea și inima lui, și bine a făcut, "Dilema" a devenit căprioara ce trebuie hăituită, împușcată. Nu-i bună, nu-i rentabilă. Ce este managementul? Căutarea unei soluții rentabile. În era managerilor creatorul, omul care livrează conținut, a fost călcat în picioare. De ce folosesc cuvinte grele? Pe pandemie, "Dilema" a fost aruncată din trenul în mișcare. În gol. Pandemia a durat 2 luni. 2 amărâte de luni. De două luni discuții. Nu doar frica COVID a intrat în inima celei mai bune echipe de profil din România, a intrat această lașitate managerială. Ia, domle, avem soluții, uite ia șomaj tehnic! Trebuie numiți oamenii care au dat vieții noastre o întrebare, o îndoială majoră: Dilema. Andrei PLEŞU, Andrei MANOLESCU Dana CĂLINESCU Radu COSAŞU Marius CHIVU Stela GIURGEANU Matei MARTIN Matei PLEŞU Adina POPESCU Iaromira POPOVICI Ana Maria SANDU Mircea VASILESCU Sever VOINESCU Adrian DAMIAN Dan STANCIU Anda DOCEA. O dată cu ei trebuie amintiți cei de la care am învățat eu meserie: Magdalena Boiangiu, Tita Chiper, Zigu Ornea, Elena Ștefoi,